Descarcati fisier in format PDF

MOLDOVA

Consultările din 2007 pe marginea Articolului IV

Concluziile misiunii FMI   

21 decembrie 2007 

După încheierea celei de-a doua runde de accesiune la Uniunea Europeană, mai multă lume stă cu ochii pe Moldova.  Potenţialul de creştere este înalt, date fiind forţa de muncă motivată şi costurile scăzute.   

Politicile macroeconomice sunt bune. Pentru 2008 a fost aprobat un buget prudent, iar Banca Naţională a reacţionat prompt în vederea restabilirii tendinţei de reducere a inflaţiei în urma impactului cauzat de secetă.  Ritmul de creştere a fost remarcabil de rezistent în faţa şocurilor, iar volumul investiţiilor creşte, sprijinit de investiţiile străine directe şi de afluxul puternic al remitenţelor. Performanţele în cadrul Acordului privind Mecanismului de finanţare pentru reducerea sărăciei şi creşterea economică (PRGF)[1], convenit cu FMI, au fost reuşite, iar raportul privind cea de-a treia evaluare a Moldovei este pregătit pentru şedinţa Consiliului de directori executivi ai FMI care va avea loc la începutul anului viitor.    

Ridicarea embargoului la exportul producţiei vinicole în Rusia şi aprobarea acordului de comerţ cu Uniunea Europeană oferă o oportunitate de a menţine pasul reformelor şi de a impulsiona creşterea economică. Reformele structurale cheie orientate spre îmbunătăţirea infrastructurii financiare şi cadrului bugetar convenit anterior în cadrul Programului PRGF au fost realizate. De acum înainte, accentul trebuie plasat pe creşterea economică şi, ceea ce este extrem de important, pe o creştere rezultată din dezvoltarea viguroasă a sectorului privat, fiind susţinută de o administraţie publică modernă.     

Aceasta nu va fi o sarcină simplă. Provocările-cheie pentru guvern vor fi să se asigure că  creşterea economică este susţinută de o restructurare adecvată a sectorului public pentru ca să fie satisfăcute necesităţile economiei aflate în dezvoltare rapidă; creşterea trebuie să fie susţinută şi de o infrastructură fizică şi de servicii mai bună, de o restructurare a sectorului energetic, un mediu de afaceri benefic, şi servicii educaţionale şi sociale mai bune, aşa încât, în final, beneficiile transformărilor economice să fie simţite de toţi.   

S-a înregistrat o dezvoltare puternică a economiei   

Economia a evoluat remarcabil de bine, în pofida şocurilor consecutive. Moldova a fost puternic afectată de embargoul introdus de Rusia la importul producţiei vinicole moldoveneşti şi în urma dublării preţului la gazele naturale de concernul rus „Gazprom”.  Ritmul de creştere de 8 la sută în primul semestru al anului 2007 a fost impresionant, deşi recolta scăzută ca urmare a secetei ar putea cauza o anumită încetinire în a două jumătate a anului. Performanţele la export sunt încurajatoare, iar volumul investiţiilor este în creştere.   

Modelul creşterii economice se schimbă la fel, evoluţiile din Moldova tot mai mult reflectă cele înregistrare în alte economii în tranziţie. Apar semne încurajatoare care indică că modelul anterior de creştere propulsată de consumul bazat pe remitenţe se schimbă. În timp ce afluxurile masive ale remitenţelor continuă să sprijine creşterea, acestea sunt direcţionate tot mai mult spre investiţii decât spre consum. Totodată, a crescut volumul investiţiilor străine directe, care, conform previziunilor pentru 2007, se vor cifra la 12 procente din PIB, în comparaţie cu 7 procente în 2006. Concomitent, se observă majorarea volumului de producţie a industriei prelucrătoare, în particular a textilelor, şi majorarea numărului de angajaţi în acest sector, în care Moldova continuă să posede un avantaj comparativ graţie costurilor mai mici ale forţei de muncă.  

Principalul motiv de îngrijorare rămâne a fi rata înaltă a inflaţiei. Acţiunile reuşite ale Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) în reducerea inflaţiei de la finele anului 2006 încoace au fost subminate de secetă, care a cauzat majorarea preţurilor la produsele alimentare, aşa cum a fost şi în alte ţări din regiune. Va fi necesară reînnoirea eforturilor pentru a reduce inflaţia sub 10 la sută în anul 2008.  De asemenea, politica bugetară trebuie să continue să fie rigidă pentru a susţine eforturile de reducere a nivelului inflaţiei la începutul anului 2008.  

Situaţia privind deficitul contului curent se ameliorează.  În ciuda şocurilor din anul trecut, se prognozează că deficitul contului curent se va reduce până la 9 procente din PIB în comparaţie cu 12 procente în 2006. În timp ce exporturile au crescut, importurile au crescut cu mult mai rapid decât a fost scontat, fiind alimentate de afluxurile puternice de remitenţe şi de volumul mai mare al investiţiilor străine directe. Deteriorarea balanţei comerciale a fost compensată prin creşterea veniturilor nete şi al transferurilor.   

Creşterea economică robustă a dat naştere unor noi provocări.

Mediul curent este favorabil şi totodată fragil. Alăturându-se târziu procesului de tranziţie, Moldova poate să beneficieze de experienţa altor ţări din regiune. Această experienţă a arătat că convergenţa lină a nivelului de trai va depinde de consecvenţa politicilor bugetare şi monetare întru reducerea rapidă a inflaţiei şi asigurarea unei mai mari flexibilităţi a politicilor promovate, în condiţiile în care Moldova se confruntă cu intrările masive inevitabile de capital şi cu presiunile de apreciere a monedei naţionale.   

Cu toate că tendinţele recente sunt similare celor cu care se confruntă statele vecine din Europa Centrală şi de Est, Moldova dispune de mai puţine instrumente de politică eficiente pentru a face faţă acestor presiuni. Rolul politicii bugetare este limitat din cauza veniturilor mici din Moldova şi necesităţilor mari de dezvoltare. În acelaşi timp, abilitatea politicii monetare de a compensa impactul afluxurilor puternice de capital şi a asigura reducerea inflaţiei este limitată de canalele slabe de transmisie şi de pieţele financiare subdezvoltate.   

Politica bugetară a fost sănătoasă dar mai sunt lucruri de făcut pentru a o eficientiza. 

Starea finanţelor publice este bună. Guvernul general a raportat excedente pe parcursul ultimilor patru ani, graţie veniturilor robuste din TVA şi accize la importuri, iar cheltuielile au fost menţinute în cadrul angajamentelor bugetare fixate. Performanţele bugetare sunt robuste şi în anul curent, veniturile fiind alimentate de o colectare mai bună a TVA din  importuri şi, prin urmare, va fi uşor de realizat parametrii bugetari din cadrul Programului.    

Politica bugetară trebuie să rămână prudentă pentru a sprijini eforturile de reducere a inflaţiei. Ţinta deficitului bugetar pentru 2008 de 0.5 procente din PIB este adecvată, deşi bugetul a fost constrâns în urma reducerii impozitelor pe venitul persoanelor juridice şi fizice. Accentul la capitolul cheltuieli trebuie mutat de la cheltuieli curente spre investiţii. Fondul de salarizare a sectorului public rămâne cel mai înalt din regiune, în pofida faptului că salariile sunt cele mai joase; o anumită restructurare este inevitabilă, în cazul în care se doreşte ca sectorul public să fie în stare să atragă şi să menţină personalul înalt calificat.  

Perspectiva de creştere robustă a veniturilor oferă posibilitatea de realizare a reformelor decisive în sectorul public. Acestea trebuie să se axeze, în conformitate cu recomandările enunţate în Studiul privind Cheltuielile Publice realizat de Banca Mondială în 2006, pe reducerea numărului de angajaţi în sectorul public, în special în învăţământ, ceea ce ar permite îmbunătăţirea calităţii serviciilor, implementarea unor standarde educaţionale mai înalte şi introducerea unei structuri salariale ce presupune o legătură mai strânsă între nivelul de remunerare şi gradul de calificare. Studiul în derulare al Băncii Mondiale privind Cheltuielile Publice arată că implementarea unui program transparent şi uniform de salarizare, precum şi consolidarea reţelei de instituţii medicale şi de învăţământ, reprezintă reforme cheie pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor. 

Implementarea oportună a unui sistem nou de asistenţă socială direcţionată în 2008 va fi esenţială pentru reducerea sărăciei. Sistemul curent de asistenţă socială bazat pe categorii sociale este prost direcţionat. Noul sistem, bazat pe testarea indirectă a veniturilor (means-testing), metodologia căruia a fost adoptată la începutul lunii octombrie (cu o mică întârziere faţă de finele lunii septembrie - termenul fixat de criteriul de performanţă structurală), promite să îmbunătăţească considerabil direcţionarea asistenţei sociale şi va contribui semnificativ la atenuarea impactului asupra păturilor sărace a costurilor mai mari a resurselor energetice. 

Politicii monetare îi revine sarcina de consolidare a stabilităţii macroeconomice.

Efortul de reducere a inflaţiei va fi suportat, în cea mai mare parte, de politica monetară. Presiunile puternice de apreciere a monedei naţionale, precum şi procesul slab de transmisie complică sarcina BNM. În pofida măsurilor recente binevenite de înăsprire a politicii monetare, mai persistă riscurile de creştere a inflaţiei, fiind posibil impactul efectelor secundare ale secetei. După toate probabilităţile, plafonul prevăzut în Programul PRGF pentru volumul bazei monetare la sfârşitul anului nu va fi respectat. Ratele reale ale dobânzii la operaţiunile de sterilizare trebuie să rămână în cea mai mare parte pozitive, până când se vor reduce presiunile monetare. Ar putea fi necesară o înăsprire ulterioară a politicii monetare pentru a asigura o reducere fermă a inflaţiei. Transferarea, până la finele anului 2007, conturilor CNAS, CNAM şi bugetelor teritoriale de la băncile comerciale la contul unic trezorerial la BNM ar trebui să reducă parţial presiunile lichidităţii excesive pe piaţă.  

Ţinând cont de afluxul tot mai mare de valută străină, presiunile de apreciere a monedei naţionale sunt inevitabile. Combaterea inflaţiei trebuie să rămână  ţinta principală a politicii monetare. În timp ce întărirea cursului de schimb real efectiv poate cauza îngrijorări legate de competitivitatea preţurilor, trebuie de conştientizat că rata de schimb, în linii mari, evoluează în conformitate cu principiile economice fundamentale. Presiunile de apreciere sunt rezultatul afluxurilor de capital, ce reflectă o rată înaltă a rentabilităţii; aceasta reprezintă un rezultat firesc al procesului de convergenţă a veniturilor, ca până la urmă nivelul veniturilor în Moldova să-l ajungă pe cel din ţările vecine.  

 Sectorul financiar din Moldova s-a consolidat, însă rămâne subdezvoltat.  Misiunea comună de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) a Fondului Monetar şi Băncii Mondiale din luna octombrie 2007 a ajuns la concluzia că, deşi sectorul bancar s-a dovedit a fi remarcabil de rezistent la valul de şocuri externe, el rămâne în urma celui din ţările vecine în ceea ce priveşte funcţia de intermediere a economiilor. Volumul activelor totale şi al creditelor acordate sectorului privat s-au dublat începând cu anul 2001, atingând, respectiv, 54 la sută şi 31 la sută din PIB, dar, totuşi, ponderea sectorului financiar în economie este încă mică comparativ cu ţările mai dezvoltate din regiune. Deşi suficienţa înaltă a capitalului şi nivelul înalt al lichidităţii servesc drept amortizori buni în caz de posibile situaţii nefavorabile, totuşi, aceasta vorbeşte şi despre unele deficienţe în capacităţile operaţionale şi de gestionare a riscurilor. Doar aproximativ 10 la sută din gospodăriile casnice din regiunile rurale au acces la conturi bancare. 

Ne bucură faptul că autorităţile soluţionează problemele legate de regimul de combatere a spălării banilor. Cu asistenţa tehnică din partea FMI şi a altor instituţii, se pregătesc modificări şi amendamente la actele legislative relevante pentru a asigura corespunderea lor rigorilor existente. 

Lista de reforme structurale rămâne lungă  

În pofida eforturilor recente de implementare a reformelor structurale, mai sunt încă multe de făcut. Potrivit indicatorilor din rapoartele „Transition Report” al BERD şi „Doing Business” al Băncii Mondiale, precum şi potrivit indicilor de competitivitate ai Forumului Economic Mondial, mediul de afaceri din Republica Moldova este slab. Printre reformele-cheie pot fi menţionate următoarele: optimizarea procedurilor de reglementare, reforma judiciară, consolidarea procedurilor de faliment, perfecţionarea legislaţiei ce vizează activitatea de afaceri, simplificarea cerinţelor de licenţiere şi modernizarea sistemului de administrare fiscală. 

Evoluţiile din sectorul de termoficare sunt îngrijorătoare. Reforma sistemului de tarife pentru serviciile de aprovizionare cu gaz şi electricitate a înregistrat progrese bune,  odată cu consolidarea independenţei şi eficacităţii Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică. Însă reducerea recentă a tarifelor la energia termică în Chişinău poartă un caracter distructiv. Tariful real pentru termoficare este cu mult sub nivelul de recuperare a costurilor, iar datoriile tot mai mari faţă de producătorii de resurse energetice subminează viabilitatea financiară a sectorului, ceea ce va fi în defavoarea tuturor. Poziţia noastră este că tarifele trebuie să fie majorate în continuare până la nivelul de recuperare a costurilor, iar persoanele care nu-şi pot permite să achite costurile mai înalte trebuie să beneficieze de asistenţă socială adecvată.  Autorităţile nu-şi pot permite financiar subvenţionarea totală care acoperă şi păturile bogate, şi cele sărace; în afară de aceasta, o asemenea subvenţionare nici nu este echitabilă.  

Evoluţiile din sectorul de termoficare distrag atenţia de la alte priorităţi în domeniul reformelor structurare. Lista acestora este lungă şi include: reducerea dependenţei energetice, transformarea sectorului agrar cu accent pe dezvoltarea sectorului privat, reforma serviciului public, administrării fiscale, mediului de afaceri şi sistemului de protecţie socială. Modificările la Legea „Ghilotinei” şi legislaţia privind licenţierea activităţii de afaceri sunt iniţiative importante pentru consolidarea climatului de afaceri, însă reducerea impedimentelor în calea business-ului nu depinde doar de acţiuni cu caracter legislativ. Intervenţia statului rămâne la un nivel ridicat, iar structurile din sectorul public se implică excesiv în economie. Politicile trebuie analizate cu atenţie pentru a se asigura ca măsurile întreprinse, oricât de nobile ar fi fost intenţiile, să nu creeze distorsiuni suplimentare şi să nu împiedice dezvoltarea sectorului privat.  

Un program de privatizare bine planificat ar fi util. Lista obiectelor pasibile privatizării, recent publicata, reprezintă un mesaj clar că autorităţile s-au angajat să promoveze dezvoltarea sectorului privat. Moldova are o economie mică, iar necesităţile sale sunt mari. Însă o parte semnificativă din resursele statului, care ar putea fi cheltuite mai productiv în alte scopuri, sunt blocate în structuri ce ar putea fi gestionate mai eficient de către sectorul privat. Un efort de privatizare transparent, orientat spre investitorii strategici, ar diminua distorsiunile, ar spori finanţarea investiţiilor  şi ar oferi un semnal puternic ce denotă implementarea unor politici propice mediului de afaceri. Noi am încurajat guvernul să-şi concentreze eforturile pe acele sectoare care vor servi drept catalizator pentru creşterea economică, în special în sectorul financiar şi infrastructura serviciilor. Noi sprijinim mult intenţiile autorităţilor de a intensifica procesul de vânzare a întreprinderilor strategice de stat,  unde implicarea sectorului privat poate aduce investiţii noi şi know-how.